Conexiuni periculoase

Nătăfleţul: mmm...aş mânca nişte mici!

Poznaşul: da?
de când ?
de ce?

Nătăfleţul: [...] căutam un blog ->
dar nu-l am în history ->
şi ţineam minte că îl găsisem în blogrollul unora ->
dar nu mai ştiam al cui ->
şi am luat toate blogurile pe care le citesc regulat şi am început să cercetez rubrica cu pricina ->
şi la domnul xxxx dau peste blogul domnului zzz ->
(în momentul ăsta ideea iniţială e deja uitată)
şi îmi amintesc că şi pe blogu lu' ăsta mai aruncam un ochi ->
şi intru şi citesc aşa în diagonală ->
şi dau peste un post ->
care se termina cu "de fapt ce încerc să spun este că din când în când mai merg şi o bere, câţiva mici şi cu mult muştar." ->
şi mi-e şi oleac' foame ->
şi..miiiici! mmmmmm ->

vezi cum se fac conexiunile?

Poznaşul: observ

Veşnicia s-a născut la sat şi Nătăfleţul nu s-a născut cioban

...adicătelea Nătăfleţul o să vă spună o poveste despre cum a fost el la un restaurant-cramă-berărie şi cum i-a plăcut.

Sau nu prea i-a plăcut. Aproape deloc.

Deşi locul venise cu referinţe solide, ce-i drept pentru ciorbă, pentru Nătăfleţul înfometat r.c.b. La Berbecu s-a dovedit a fi o maaare dezamăgire.

Locul arata drăguţ pe dinăuntru şi având în vedere ca era aproape gol (cel puţin în salonul de nefumători nu era nici ţipenie de om) chiar i-au dat speranţe eroului nostru. Aşa că, înarmat cu foame de căpcăun şi sete de Soarbe-Ape, Nătăfleţul s-a aşezat la o masă urzind planuri mari pentru el şi burtica lui.

Primul lucru care nu i-a plăcut a fost atitudinea chelnerului şef. La cât de gol era locul putea să pună şi el mai mult suflet! În afară de asta, Nătăfleţul a mai fost deranjat şi de tirania acestuia. Deşi luase comanda şi probabil a încasat şi bacşişul de la sfărşit, toată treaba de pus tacâmuri, adus măncare, băutură, strâns masa, le-a făcut un piccolo mic şi amărât ca un arici pogonici care probabil n-a primit nimic din partea Leului.

Al doilea lucru şi cel care a pus capac a fost felul principal, care s-a dovedit a fi o bătaie de joc.

Ascuns sub titulatura de mâncare gătită, ceea ce se anunţa a fi o rapsodie de pui, şunculiţă, ciuperci, roşii şi caşcaval (adică Castel de pui pentru profani!) s-a dovedit a fi

• un sfert de piept de pui la grill
• pus pe o felie groasă de şuncă de praga (liek wtf?!) (şi când zic groasă a se înţelege Groasă! - trebuiau să justifice de undeva gramajul de 450),
• înecat în caşcaval unsuros,
• cu o scobitoare înfiptă în mijloc
• pe care erau împrăştiate ca ciorile pe gard 2 ciuperci (da, ciupercile erau două..probabil ca să justifice pluralul)
• şi o jumătate de roşie înăbuşităfiartă (cam nehotărâtă roşia - nu se decisese până în momentul în care a fost măncată)
• şi...cam atât.

Nătăfleţul ar zice mai multe, dar toată isprava şi locul nu merită efortul.
Poate data viitoare.