+3

1. a n00b ce căuta ciocolata de menaj (deși i-aș fi spus că e de căcat și să ia de aia neagră mai scumpă, dar deja era prea mult) +
2. a n00blet ce cauta o stradă +
3. o tanti fără dinți ce căuta măcelăria (yes, it was that obvious, I didn't stare)

        ---------------------------

          = garantat ajung în Rai!

Mă gândeam aşa că eu în general scriu despre oameni răi*, despre situaţii rele*, despre gânduri de rău* îndreptate către oamenii naş răi şi situaţiile rele.

Şi după aceea nu am mai scris.

Dacă e să tragem linie oare asta înseamnă că am ajuns să fiu înconjurat numai de oameni excepţionali? Să trăiesc numai momente de pur extaz şi fericire?? Să am numai gânduri curate şi roz şi parfumate???

Ei pe dracu!

Astăzi am venit aici, în faţa dumneavoastră, să vă povestesc despre răzbunarea mea cruntă pe oamenii răi din metrou.

...Cum m-am urcat eu în Victoriei în penultimul vagon - gol! şi cum la Romană s-a urcat un grup de şcolari gălăgioşi ce s-au îngrămădit în uşă - desigur! şi cum la Universitate nici unul nu a coborât ci au stat înfipţi ca momâile în uşă - idioţi! şi cum mi-am făcut drum cu coatele printre ei - erou! mormâind Coborâţi? Păi desigur că nu! Idioţi! şi cum am luat-o fuguţa spre scări în pas alergător - semn de grabă nu de laşitate! sperând că nu mă vor prinde din urmă şi nu mă vor bate - ha ha!




* nu mai vreau să folosesc cuvântul nasol, aveţi răbdare cu mine

How Silly Got His Emo On

- a bildungsroman -

by Silly O'Idiot

'Twas a cloudy December day. A glorious day, the third day of cold - you remember the first two don't you?

Well, my dear All, the third day of sickness is supposed to be about dry cough & no mucus. It's supposed to be because what Silly woke up to that day was far from it: high temperature, chest pains, suffocation.

After having little to no sleep the previous night - all thanks to the constant cough which went through the lungs like sharp razors aaand impeding wheeze - Silly sure had found who to blame for his inability to focus and his zombie like senses: the bitchy witch Illness.

Our hero bravely summoned modern magik - coffee and kanelbullar, but could not eat anything.

Maybe an enchanted shower could wash away this cursed state?

Fortunately no, and giving up on his bravery Silly called the doctor for an appointment. How very responsible!

Unexpectedly, the strong spirit that Silly is didn't manage to get to the doctor.

After many fights with one's senses of just crumbling down to the floor and dying on the spot Silly called forth the practical and sane mind of one noble knight known to most of you by the name of ..Wag!

Months and years of constant roaming follow, around an apple sized world - or just ten minutes by taxi ride through the land of the City - and finally our heroes reached the end of their journey: the mighty Hospital

...or is it the end?

In the Hospital Silly is left alone for five days for through sufferance and dedication (to remain sane) our Chevalier must win the hand of one Lady Asthma - a really enchanting and delicate character.

In the real end, the end end, Silly got what it wasn't waiting or wished for: a fancy disposition when one breath could sweep it of its feet!

I guess it's what one deserves for..I don't really know what for, because it just came out of the blue, but meh.

How very emotional!