Şi după aceea nu am mai scris.
Dacă e să tragem linie oare asta înseamnă că am ajuns să fiu înconjurat numai de oameni excepţionali? Să trăiesc numai momente de pur extaz şi fericire?? Să am numai gânduri curate şi roz şi parfumate???
Ei pe dracu!
Astăzi am venit aici, în faţa dumneavoastră, să vă povestesc despre răzbunarea mea cruntă pe oamenii răi din metrou.
...Cum m-am urcat eu în Victoriei în penultimul vagon - gol! şi cum la Romană s-a urcat un grup de şcolari gălăgioşi ce s-au îngrămădit în uşă - desigur! şi cum la Universitate nici unul nu a coborât ci au stat înfipţi ca momâile în uşă - idioţi! şi cum mi-am făcut drum cu coatele printre ei - erou! mormâind Coborâţi? Păi desigur că nu! Idioţi! şi cum am luat-o fuguţa spre scări în pas alergător - semn de grabă nu de laşitate! sperând că nu mă vor prinde din urmă şi nu mă vor bate - ha ha!
* nu mai vreau să folosesc cuvântul nasol, aveţi răbdare cu mine
