aripile ei negre

Azi îs supărat, n-am chef de vorbă...

Așa îmi vine mie câteodată. Și staaaau bosumflat și nu zic nica. De fapt și de drept nici eu nu știu de ce mi-s supărat, doar că nu am chef să fiu vesel. Cred că mai degrabă sunt mohorât, amărât, mâhnit, decât supărat. Azi am vorbit cu motanul. La telefon. Cârnăciorul miaună când îl strig. Mă plimbam ca un bezmetic prin casă și urlam ca un retardat la telefon, pe diferite tonuri: Eric, Eeeric, E-ric, Eriiiic. Mda, cred că m-am dilit. Oricum, se vede cine ține la mine. De asta sunt bune animalele domnule, că le dai un șut în fund da' ele tot îți pupă mâna! Păi da' nu? Ar trebui să învățăm și noi câte ceva de la ele.

... poimâine plecăm la München. Poate-mi trece.