Anii au mai trecut, copii au crescut şi ei mari: unu a ajuns Războinic şi altul Nătăfleţ.
Deşi cam mormoloci şi muţi şi stingheri ăştia doi ţin la Tata şi îl iubesc foarte mult. Doar că nu prea ştiu cum să o spună.
Odată pe an însă vraja este risipită şi limbile se despleticesc, iar braţele molatice nu mai atârnă pe lângă corp lipsite de viaţă ci se arcuiesc a îmbrăţişare.
Odată pe an este astăzi.
La Mulţi Ani Tata!
