 |
| deşi roşu e culoare cu noroc la chinezi, nu de asta e roşie fotografia - nu ştiu eu să setez culorile :) |
Grădina Chinezească e undeva pe la Romană. Nici nu prea contează unde mai exact pentru că oricum nu vă recomand să săriți de pe scaun, să vă puneți haina și să mergeți rapid acolo. Nu.
Grădina Chinezească este un resturant nou deschis într-un local vechi. Și anume pe locul mărețului La Berbecu'. Din păcate, pe lângă clădire, Chinese Garden a moștenit și calitatea de a fi - hai să nu zic rău, că aș exagera - neremarcabil! este mai potrivit.
De mult timp nu au mai încercat Nătăflețul și Poznașul ceva nou și se pare că seara aceasta au fost destul de flămânzi și de curajoși ca să atace un loc exotic.
Acu', io nu știu ce așteptări are lumea de la un local cu specific chinezesc, dar Nătăflețul are așteptarea să fie impresionat. Toate filmele cu Cechie Cea și Brus Liii i-au băgat în cap că bucătăria chinezească este ceva spectaculos și că după ce beai un ibric de ceai și mănânci o troacă de orez o să ști să te bați măcar în stilul bețivului. Serios!
Nu este prima dată când ne delectăm cu bucate chinezești și nici prima dată când suntem dezamăgiți, așă că am început să bănuim că nu ne pricem noi să comandăm ce e bun. Exemplu: ca aperitive am comandat o porție de pachețele de primăvară cu pui și ca fel principal o porție de Pui cu portocală și orez Chinese Garden și o porție de Porc cu urechi de lemn. Până să vină mâncarea ne-am delectat cu ...bere! Da, ştiu, foarte original.
Mâncarea a venit toată odată - deşi pacheţele de primăvară erau clar trecute la aperitiv. Asta e una la mână. Doi ar fi că erau groaznice. Da, îmi dau cu părerea în condiţiile în care a fost prima oară când am mâncat pacheţele de primăvară: erau prea uleioase, mai mult varză decât pui şi ...cam atât. Cred că era şi nişte morcov pe acolo dar nu garantez, poate era de fapt nişte varză prea arsă.
Porc cu urechi de lemn: firmituri de carne de porc date prin ou şi prăjite. Ceva gen omletă. Urechi de lemn: ciperci. Usturoiul, adăugat din belşug ar fi aroma ce a caracterizat cel mai bine acest fel de mâncare. Şi înainte să comenteze cineva ceva: usturoi avem şi noi!
Orezul era orez. Normal. Cu bobul scurt. Cu legume congelate - ameste mexican, mais bien sûr. Aş fi curios să ştiu de când porumbul e parte din bucătaria chinezească. Probabil nu voi afla niciodată. Probabil e mai bine aşa.
Puiul cu portocală: proporţia destul de bună pentru pui-portocală-arahide. De ce arahide? Nu ştiu. Şi asta e un mare mister. Era dulce acrişor, o combinaţie interesantă dar nu de ajuns de impresionantă.
În mare: nu.
Deşi de când am început acest post (01.02.2011 21:54) am mai călcat odată pragul Grădinii, că aşa e omul, nu învaţă niciodată, şi am fost la fel de dezamăgiţi, concluzia originală rămâne.
