Sau nu prea i-a plăcut. Aproape deloc.
Deşi locul venise cu referinţe solide, ce-i drept pentru ciorbă, pentru Nătăfleţul înfometat r.c.b. La Berbecu s-a dovedit a fi o maaare dezamăgire.
Locul arata drăguţ pe dinăuntru şi având în vedere ca era aproape gol (cel puţin în salonul de nefumători nu era nici ţipenie de om) chiar i-au dat speranţe eroului nostru. Aşa că, înarmat cu foame de căpcăun şi sete de Soarbe-Ape, Nătăfleţul s-a aşezat la o masă urzind planuri mari pentru el şi burtica lui.
Primul lucru care nu i-a plăcut a fost atitudinea chelnerului şef. La cât de gol era locul putea să pună şi el mai mult suflet! În afară de asta, Nătăfleţul a mai fost deranjat şi de tirania acestuia. Deşi luase comanda şi probabil a încasat şi bacşişul de la sfărşit, toată treaba de pus tacâmuri, adus măncare, băutură, strâns masa, le-a făcut un piccolo mic şi amărât ca un arici pogonici care probabil n-a primit nimic din partea Leului.
Al doilea lucru şi cel care a pus capac a fost felul principal, care s-a dovedit a fi o bătaie de joc.
Ascuns sub titulatura de mâncare gătită, ceea ce se anunţa a fi o rapsodie de pui, şunculiţă, ciuperci, roşii şi caşcaval (adică Castel de pui pentru profani!) s-a dovedit a fi
- un sfert de piept de pui la grill
- pus pe o felie groasă de şuncă de praga (liek wtf?!) (şi când zic groasă a se înţelege Groasă! - trebuiau să justifice de undeva gramajul de 450),
- înecat în caşcaval unsuros,
- cu o scobitoare înfiptă în mijloc
- pe care erau împrăştiate ca ciorile pe gard 2 ciuperci (da, ciupercile erau două..probabil ca să justifice pluralul)
- şi o jumătate de roşie înăbuşităfiartă (cam nehotărâtă roşia - nu se decisese până în momentul în care a fost măncată)
- şi...cam atât.
Poate data viitoare.
