A trăit la mine pe birou fix o lună.
Ultima săptămână a fost o epavă.
Azi am apucat-o de
Era putrezită toată.
Prea multă apă.
Am văzut şi nişte gândăcei albi mici mititei mişunând pe acolo.
Asta e.
Eu am vrut.
De fapt, nu prea.
Cică i-ar fi plăcut mai mult la răcoare decât în birou la căldură.
Aş fi putut să o iau acasă, aş fi putut să o salvez.
Dar nu am făcut-o.
Nu o urăsc pe Getuţa. Nu am urât-o.
Am vrut doar să nu amestec munca cu ne-munca.
Am greşit?
Acum nu mai pot face nimic.
Am auzit că plantele de genul Getei sunt îndopate cu îngrăşăminte şi substanţe să crească şi să înflorească repede, să îmbogăţească ţiganii care le vând la început de Martie.
Deci oricum era sortită morţii, anormală fiind.
Poate de fapt i-am făcut un serviciu.
Mai ştii?
