Sunt un nesimţit, ştiu. Îmi cer scuze. Am zis mâine şi e deja răspoimâine. Eu ştiu că trebuie să scriu şi vreau să o fac, dar uneori e mai greu decât pare (mai ales când la mijloc e un sfârşit de săptămână).
Observ că luna aceasta e cam sărăcăcioasă și oricât m-aș chinui nu pot să-mi dau seama ce am făcut de nu am avut timp de stat la taclale. Uneori mai încep câte un post în care aberez despre drama societății moderne și a tineretului din ziua de astăzi forțat să muncească până la epuizare, dar îmi dau seama că sunt prea serios și abandonez după două-trei paragrafe. E prea actual, prea plicsitor.
Hai să încep cu lucrurile simple: mergem în vacanțăăăă! Peste o lună. Mergem la München. Șă mâcăm cârnați și ș'bem beri. De ce München? Pentru că merităm.
