Primul

Î: Ce şade nătăfleţilor bine după Crăciun şi Anul Nou?
R: O petrecere de aniversareeee...

Cum? De ce? Cine?
Păi staţi că vă lămureşte Nătăfleţul: astăzi e Ziua de naştere a Poznaşului, cu Z mare, da!

O zi fabuloasă, încântătoare, măreaţă!
Singura dată din an!
Alta ca ea nu mai este.
Zi adică.
Dar nici poznaşi nu mai sunt.
Ca Poznaşul adică.

Despre Poznaş sunt multe de zis, dar tare mi-e că nu i-ar face dreptate cuvintele mele sărăcăcioase şi oricum aş da-o în bâlbâieli, de emoţie, şi Poznaşul m-ar corecta discret, cu un capac, că doar nu-i frumos şi doar asta fac prietenii buni, nu?

Aşa că nu-mi rămâne decât să îi urez celui mai bun prieten de ghiduşii:

La Mulţi Ani Poznaşule!

să creşti mare şi deştept şi nemilos şi muşcat de ger şi mai năstruşnic decât eşti acuma (dacă se poate!)

Ne vedem la şampania aia pe care ai promis-o, daaa?