Astăzi Nătăfleţul e un ameţit. Şi un trist. Cred că suferă de depresia post-concediu. Poznaşul filosofa zilele trecute "Munca nu e de noi Nătăfleţule. Boieria e ...". Ce-i drept, Boieria nu este de nasul oricui! dar munca este, este în inima tuturor. Toţi ceilalţi oameni (sans Nătăfleţ et Poznaş ça veut dire) vor să muncească! Şi-o doresc. Le-am văzut feţele dornice la metrou. Şi în staţia de tramvai. Le-am simţit avântul muncitoresc în pasul leneş cu care se târâie spre birouri ...da, cred că suntem speciali!
Astăzi Nătăfleţul a reuşit să ia toate streşinile din cale. Adică a ajuns acasă murat. Dacă era vreo streaşină care nu trebuia să picure în acel moment cu siguranţă s-a scremut, a schimbat forţa atracţiei gravitaţionale şi tot în capul lui a ajuns. Popularitate, altfel nu se explică...
Şi tot astăzi pe Nătăfleţ era să îl calce tramvaiul.Pe trecerea de pietoni. Pe verde. E bine că nenea vatmanu i-a făcut semn cu mâna că totul e ok, se mai întâmplă atunci când Nătătfleţul s-a uitat furios şi nedumirit la el. Mda, adică ....ce naiba?! El, nenea vatmanu, înţelege că a fost o greşeală din partea Nătăfleţului să creadă că e normal să treversezi pe verde. Eeeeee...
Nu avem morală astăzi.
