Cât încă mai abureşte hai să vă spună Nătăfleţul unde a mâncat săptămâna trecută: Vineri am fost în Interbellico - strada Maria Rosetti, numărul 53.
Având în vedere că este un local mic-mititel şi părerea o vom face la fel!
Interbellico:
- e destul de mic: 8 mese
- decorul: nu prea e interbelic, mai degrabă o amestecătură sărăcăcioasă, separeurile semănând mai degrabă cu un fast-food american decât cu vreo ceva italian sau interbelic, pozele - de duzină, sticlele de oţet balsamic şi lumânările - bleh. Ca plusuri: vitrina frigorifică, tapetul şi lambriurile de lemn.
- personalul &servirea: în număr de 1, nenea cu aer de patron este o prezenţă copleşitoare, ce l-a cam speriat pe Nătăfleţ. Nenea încearcă să fie prietenos şi te face să te simţi deosebit oferindu-ţi toată atenţia lui, dar uneori ai impresia că din secundă în secundă va chema vre-un Mario sau Luigi care o să vină să te ia pe sus şi o să te facă hrană pentru peşti. În concluzie: nu avem nimic de reproşat. La cât de mic este spaţiul ar fi şi culmea să nu facă faţă!
- ce mâncăm: pizza. Pizza este bună, cu crustă subţire. Ingredientele nu dau pe dinafară de originale ce sunt - probabil pentru asta trebuia să comandăm o pizza mai exotică - dar păreau proaspete şi combinate cu gust.
- ce mai mâncam şi e bun-bun: pasteee. Preferatele Poznaşului: Arabiata.
- ce nu mâncăm: risotto. Bleah. Prea multă ceapă - eclipsa totul din farfurie. Şi nu era creamy yet delicious - era cam uscat...
- ce bem: bere bună - nu Ursus sau Peroni adică.
Concluzie: un local fără pretenţii, intim, cu pizza bună şi preţuri mici.
