Hai să vă zică Nătăfleţul - într-un fel foarte întortocheat în care încearcă să nu arate cu degetul pe cineva anume - cum stă treaba cu încrederea în oameni şi în ceea ce zic ei, sau mai bine zis: promit!
Deci Nătăfleţul are o conversaţie cu cineva din care reiese că vor face ceva împreună.
Vă rooog, deci nu era un oarecare!
Era o persoană care poate fi încadrată în grupa amici, cu care te vezi şi vorbeşti săptămânal...
...şi deci rămîne stabilt.
...şi deci cu puţin timp înainte de ziua Z persoana se răzgândeşte.
Dar nu-i nimic! este informat Nătăfleţul, sigur, siiigur, o să îşi facă treaba data viitoare.
Aţi înţeles până aici? Sper...
Aici vine dilema: dacă persoana respectivă nu s-a ţinut de cele spuse prima oară, ce îi garantează Nătătfleţului că o va face a doua oara?
Cineva a spus: păi aşa a zis, şi-a dat cuvântul!
Ahaaa, deci aşa ...deşi într-adevăr prima oară n-au existat asemenea declaraţii eroice de loialitate, Nătăfleţul a fost destul de naiv să îl creadă pe Amic şi fără să-i ceară să semneze cu sânge.
Dar acuuum, vedeţi voi, şi-a dat cuvântul!
Adică ceva de genul: de obicei eu mănânc mult rahat, dar când îmi dau cuvântul vorbesc serios!
