Stăteam la coadă la case în my local shop, eram the very next person, când respectiva babă trece pe lângă mine și printr-o mișcare supersupraelastică îmi zice, în timp ce își așeza punga cu ouă pe tejghea "casă liberă de ce nu înaintați", așa, pur și simplu, pe jumătate întoarsă spre mine și pe jumătate vărsându-și coșul la casă.
Am rămas puțin blocat,
Desigur, prima mea reacție fusese să încerc să îi explic că respectiva casă nu era liberă, clientul de dinainte nu își pusese cumpărăturile în sacoșă și deci nu încheiase procesul de achiziționare al lor.
Desigur, this would have been foolish of me*.
Îmi este greu să înțeleg uneori de ce oamenii nu sunt în stare să proceseze conceptul de spațiu personal, de ce aleg să se pună în situații de căcat doar ca să nu câștige ...nimic!
Când mi-am încheiat (nu, nu neîntrerupt) sesiunea de cumpărături, respectiva babă încă mai înainta spre ușă, deși până în momentul în care mi-a luat față dăduse dovadă de o agilitate ieșită din comun. Nu fusese în stare nici măcar să părăsească incinta magazinului. Probabil nu avea cui să se bage în față.
* într-o zi o să vă povestesc despre discuția mea cu o cucoană, tot la coadă la case, pe acest subiect. E mai interesantă. E cu dialog. Am și eu replici!
