606 postări.
Aceasta este a 607-a. Am stricat jucărica....
Nu am chef de muncă. Şi trebuie să muncesc. Ce pot face? Cum să fac să mă concentrez?
Dacă munca nu ar fi de câcat, probabil că nu aş avea problema asta. Dar este.
Oare alţii cum reuşesc să îşi facă treaba fără probleme? Sunt mai hotărâţi, mai responsabili? Au voinţă? Ce e aia voinţă? Actul de a vrea ceva? Păi aşa, şi eu am voinţă. Voinţă să stau degeaba. Am multă voinţă de asta. Oare există voinţă rea şi voinţă bună? Care este diferenţa între voinţă şi dorinţe? Voinţa e dorinţă cu ceva în plus? Ce? Şi de unde se ia? Se cultivă? De unde iei seminţe? Dacă este prea târziu să le semeni? Şi poate chiar dacă nu ai voinţă, tot trebuie să fie ceva. Frică, vinovăţie? Mie nu mi-e frică. Ce se poate întâmpla? Vină? S-a îngroşat obrazul prea tare. Deja ameninţările nu mai au nici un efect asupra mea. Oare sunt un om dificil? Încăpăţânat? Leneş? Nemotivat? Oare tot ce-mi trebuie e o bătaie bună? Dar nu văd care îi este rostul. Eu deja m-am hotărât că nu mai există speranţă pentru mine. Era să zic că azi e Marţi şi de aia ziua este atât de câcat. Dar e Miercuri. Ce s-a întâmplat cu timpul? Când a trecut? Cine mă poate ajuta? Şi dacă alţii reuşesc să facă treaba fără probleme asta înseamnă că sunt mai buni? Mai buni ca mine? De ce? Cine hotărăşte asta? Eu cred că e o prostie. Munca ar trebui măsurată şi în funcţie de ce îmi aduce mie, nu doar Companiei. Şi eu vreau satisfacţie, vreau distracţie, vreau fascinaţie, vreau abnegaţie, vreau demonstraţie. Contradicţie. Anarhie!
