E cam trist având în vedere că blogul acesta este despre orice în primul rând și cel mai puțin despre gătit. Dar cine sunt eu să mă plâng
Pe majoritatea blogurilor pe care le citesc se fac recapitulări, se trage linie, se numără puricii, se scot de la naftalină statistici și cifre.
Ar trebui să fac și eu asta. Aș putea să o fac. Dar nu am chef.
În schimb vin cu altă idee. Ce ar fi să scriu eu două posturi care au rămas la stadiul de proiect, de ciornă? Că tot am timp liber la dispoziție!
Întămplător sau nu, aceste două posturi sunt două rețete. Acuma, să vedem: ori îmi crește popularitatea datorită lor, ori pierd și cei 4 cititori pe care îi am și care vor să citească despre cât de fabulos și magnific sunt eu, nu despre...mâncare! Bleh.
Să știți că urmează un post cu multe poze și puține explicații, că nici eu nu mai țin minte mare lucru.
Pentru prima rețetă vom invita pe farfurie o prietenă mai veche: domnișoara Doradă.
Umblă veste prin târg că jupânița și-a făcut garderobă nouă și ne-am gândit să o chemăm pe la noi să ne povestească ce și cum.
Doradă la cuptor cu usturoi şi oţet
După nume se cheamă că e simplu, nu? Și nu sună prea delicios, nu? Păi treaba stă cam invers: e puțin mai multă bătaie de cap la preparat, dar rezultatele sunt spectaculoase.
Totul a început la puțin timp după ce am gătit prima oară doradă. A fost un fel de mâncare bun, simplu și mai ales făcut la plesneală. Fără prea mult pregătiri, cu multe ajustări și improvizații.
La o săptămână și ceva se face că unul din blogurile pe care le urmăresc publică taman o rețetă cu dorade. Iaca poznă, îmi zic, trebuie neapărat să o încerc și pe asta acum că tot mi s-a dat mâna la gătit pește și s-a deschis pofta la mâncăruri savuroase.
Rețeta suna așa:
oh-la-la baguette! și dacă dați click puteți vedea ce și cum trebuie să iasă, inclusiv cantitățile că eu de obicei nu mă deranjez cu detalii de astea.
Povestea despre dorada cu usturoi și oțet începe ca orice poveste despre pește: cu achiziționarea, curățarea și spălarea lui.
După ce facem toate astea, presărăm puțină sare și piper, așaaa, pentru gust. Cu condimentele vrem să lăsăm lucrurile simple, că urmează să adăugam mai apoi alte ingrediente care vor da ele destule savoare. Deci doar sare și piper. Ah, și evitați crestăturile: au fost făcute din exces de zel iar pentru un fel de mâncare ce se face încet, în abur, și pentru o carne atât de fragilă precum cea de pește, dau mai multă bătaie de cap și strică aspectul. Păi zău așa!
Creepy fish is creepy!
Rețeta asta e ca o problemă de matematică: aduni 1 cu 2 și cu 3, scoți în fața parantezei, te dai de trei ori peste cap și gata!
2 în cazul nostru este usturoiul:
Vă rog să observați ploaia de sare de pe bancul de lucru. Este rezultatul modului spectaculos de gătit al Poznașului. Lui i se pare că totul se face ca prin magie, inclusiv presăratul cu sare: în cazul de față învârtită de 3 ori într-un picior și aruncată cu boltă peste umărul drept (ceea ce înseamnă că sarea aterizează oriunde altundeva decât în castronul cu ingrediente!).
Să revenim însă: pentru cele 2 dorade ale noastre = 2 porții am curățat cam 3/4 de căpățână de usturoi și am strivit brutal cățeii. Tanti Eleonora zice să nu curățăm de tot usturoiul dar pare-mi-se că al nostru era cam vechi că dintr-o mișcare s-au dus toate foițele.
Pe lângă usturoi avem așa: măsline - noi am pus și întregi și feliate, cele din urmă datorită faptului că primele erau infecte; ulei de măsline și un amestec de oțeturi.
Rețeta cere oțet de Sherry ceea ce vă închipuiți că nu se găsește în mod normal în dulapurile oricui și mai ales în dulapul nostru chiar dacă citisem rețeta înainte și ar fi trebuit să ne aprovizionăm. Și atunci ce facem? Improvizăm: băgăm un amestec de oțet balsamic și oțet de mere cu miere. Mai târziu am achiziționat și o sticluță de oțet de Sherry, de la raionul de delicatese, pentru o eventuală re editare à la carte a acestei rețete.
Buuun, acum avem (aproape) toate ingredientele pe masă. Ne apucăm să le combinăm...
Peștele se pune într-un vas uns cu unt și peste el se toarnă uleiul de măsline
Apoi vine partea care dă bătaie de cap: Usturoiul se rumenește cu (alte) două linguri de ulei de măsline, se adaugă măslinele și se stinge cu oțet
Amestecul acesta fierbinte se toarnă peste pește și totul se dă la cuptor
Caaam 20 de minute? pentru doi peștișori așa mici nu trebuie prea mult.
În aceste 20 de minute nu stați degeaba însă pentru că trebuie să pregătiți ingredientul secret, minunea care transformă acest fel:
ardei copți!
Cât de genial este? Foarte genial!
La noi - la români - în bucătărie ardeii copți sunt folosiți în principal în salată sau în zacuscă. Cam slăbuț meniul pentru ceva atât de gustos.
Și uite că acum ardei intră pe scenă, smulg microfonul și urlă cât îi țin semințele.
Tăiem niște ardei copt și ne pregătim să îl punem peste pește. Asta teoretic de întâmplă la jumătatea timpului de coacere, când vom întoarce și peștele:
Asta-i poză făcută cu blitz! Acum, la momentul întoarcerii, s-a văzut cât de proastă a fost ideea de a cresta peștele: s-a rupt și tot aspectul impecabil s-a dus de râpă.
Trecem peste acest mic impediment însă, pentru că noi mâncăm cu burta, nu cu ochii, și după încă 20 de minute scoatem minunăția din cuptor
This is a live view from Nihil!
Nu aici se încheie povestea despre pește dar nu am mai avut putere să mai fac și poza de după.
Pot să vă spun însă că peștele a fost delicios și nu avea gust nasol de pește (!) sau, cum v-ați aștepta, oțet!
Oțetul i-a dat un gust pe care eu îl asociez cu mâncarea chinezească și sosul de soia. Oricum, rămâne să repetăm experiența cu oțet de Sherry și măsline mai bune.
Până atunci însă...poftă bună la cârnați, tobă și fripturi de porc! :P
