când vin lângă mine, cu treabă, pun mâna pe fiecare obiect de pe birou.
Îl întorc pe toate părţile, îl pipăie, bagă ghiarele în fiecare crăpătură parcă să se asigure că e acolo, apasă tastele telefonului să vadă ce wallpaper am (ce noroc pe mine că ecranul meu e negru!) , mâzgâlesc cu pixul pe hârtiile mele cu notiţe, se foiesc, îmi vorbesc cu faţa foarte aproape de faţa mea, mă întreabă de fiecare calendar, suport de creioane, cutie de ceai de pe suprafaţa mesei.
Eu când merg la cineva la birou sunt cuminte. Mai ceva ca vizitele la biserică. Nici nu ştii că sunt lângă tine.
De ce unii oameni sunt enervanţi şi de ce trebuie să colaborez eu cu ei?
Sincer, uneori mă întreb la cine e problema? La mine? La ei?
