de ceva vreme mă chinui.
Mă chinui cu blogul ăsta şi cu (închipuita mea) responsabilitate faţă de el şi de voi.
De ce, nu ştiu. Într-un fel blogul ăsta reprezintă viaţa mea şi faptul că nu mai postez înseamnă că nu se întâmplă nimic cu mine.
Şi asta mă întristează.
Pentru că pe de o parte deşi nu se întâmplă nimic notabil, făcând abstracţie de muncă şi toate chestiile legate de muncă, la sfârşitul zilei sunt mulţumit: am băut o cafea bună, am aflat că în Bergen a nins pentru prima oară în ultima săptămână din Octombrie, am făcut pe cineva să râdă, am râs şi eu la rândul meu, am tras un motan de musteţi, am văzut o ilustraţie frumoasă, cineva a făcut o prăjitură delicioasă şi ne-a arătat-o şi nouă, am ascultat un cântec bun, am văzut un cer albastru ca cel din Suedia, am mers prin ploaie mulţumit de starea lucrurilor - udă :P.
Pe de altă parte nu (mai) am nimic de împărţit cu voi.
No life altering experiences here.
Nu ştiu de ce şi mai ales când mi-am asumat rolul acesta foarte important, dar aşa simt.
Uneori am chiar şi 3 cititori (! teh horror) alteori nu intră nimeni să-mi citească aberaţiile (yay!), dar oricare ar fi situaţia mi se pare că e datoria mea să produc ceva bun, ceva notabil, memorabil, demn de consumat pixeli si electricitate pentru a fi afişat pe ecran. O fac pentru voi şi pentru vanitatea mea în acelaşi timp. Cred. Sper. Nu ştiu.
Şi chestia e că în ultimul timp ...nu-mi iese. Eu încerc, vreau, dar nu-mi iese. M-am cam constipat ...
