Un drum de 7 ore cu maxi taxi al cărui şofer avea o durere în cot când venea vorba de eficienţă şi punctualitate.
Ştiu că tot ce am făcut a fost să stau pe un scaun şi să mă uit pe geam,
dar a fost mai rău decât munca. Pe cuvântul meu de Nătăfleţ!
Cireaşa de pe tort a fost abordarea traseului prin Bucureşti, unde desigur că a luat-o pe unde e cel mai aglomerat la ora 18:00 când scapă lumea de la muncă.
Asta am văzut timp de vreo 45 de minute până când şoferului i s-a făcut milă de noi şi ne-a lăsat la metrou la Aurel Vlaicu în loc să mai suferim până la autogara din Iancului. Cred că simţea şi el înjurăturile pasagerilor mai ceva ca un fier încins.
La 18:30 eram acasă, cu rucsacii trântiţi pe jos şi cu motanul în braţe.
Mai avem o singură zi de vacanţă, o singură zi de răsfăţ. Trebuie să profităm la maxim de ea!
