Nu, nu e pentru că s-a ascuns într-o gaură de şoricel ci pentru că ...locurile nu meritau menţionate?
Oricare ar fi adevăratul motiv în această seară Nătăfleţul s-a hotărât să vă povestească despre ... trrrrâm trrrrâm...
The Legend
strada Colţei numărul 50
Paranteză lungăăă (
Mai ţineţi minte că Vinerea trecută Nătăfleţul v-a spus că se duce în O'Hara să savureze bere nefiltrată?
Ei bine, nu a mai ajuns acolo.
Motivul? Unul foarte simplu: nu mai erau locuri!
Se pare că O'Hara suferă de boala tuturor locuşoarelor foste bune din Centrul Istoric, care odată cu repararea străzilor au devenit mai puţin bune.
Orice aţi zice voi, calitatea unui bar este dată şi de calitatea clienţilor săi şi după dărâmarea schelelor şi dispariţia podeţelor de lemn o gloată de posers, faggots, hippies şi overall losers - please excuse my French! - au invadat localurile mici şi primitoare şi le-au umplut cu fumuri. Şi la propriu şi la figurat.
Deci ce reţinem: că cei doi eroi ai noştri au rămas cu pofta în cui de bere nefiltrată.
Ah, dar Soarta îi favorizează pe cei frumoşi şi isteţi
şi aşa se face că ...)
În seara de graţie Luni, după o luuungă şi extenuantă zi de muncă, Nătăfleţul şi Poznaşul poposesc în localul numit The Legend.
Poziţionarea? Excelentă. În centru, dar totuşi departe de străzile aglomerate şi de şleahta mai sus menţionată.
De pe dinafară lucrurile păreau promiţătoare.
Intrăm. Localul e micuţ. Merge probabil după ideea puţin da bun, decât mult şi prost.
Vreo şase mese sus, jos - unde cică e partea de "club" - nu am ajuns.
Mesele sunt de patru & şase persoane aşa că încape destulă lume cât să nu şuiere vântul dar nici prea multă că după aia e ca în gară şi nu ne mai place.
Primul minus: scaunele sunt cam înalte. Nu, serios! sunt prea înalte aşa că faceţi nişte flotări şi genoflexiuni înainte de a merge acolo ca să fiţi siguri că aveţi destulă forţă să vă aşezaţi.
Odată cazaţi la o masă comfortabilă, ne dăm jos...şi mergem la bar să comandăm ...bere nefiltrată! desigur. Pam-pam!
Încet încet dar sigur se pare că moda berii nefiltrate prinde...ceea ce e de bine, v-o zice Nătăfleţul.
Legenda mai are şi altă bere bună, nedichistă adicătelea - Carlsberg, Tuborg, Guinness & altele şi se zvoneşte că şi vinul fiert este bun, deşi Nătăfleţul şi Poznaşul nu servesc. Preţuri decente.
Muzica - aşa şi aşa.
Aţi încercat vreodată să setaţi genul muzical la o piesă în iTunes? Ei bine, pentru genul muzical iTunes oferă un combo box de unde poţi alege dintr-o serie de genuri consacrate. Unul dintre acestea se intitulează "world". Orice nu este pop, rock, metal, new age, trance, techno, etc ...este...World! Cam aşa şi muzica din Legendă. Nu este rea - că nu o dă pe aberaţii electronice, popeşti sau hiphopăreşti - dar este atât de rock-indie generică încât nu impresionează prin nimic.
Decorul - deşi unii ar putea zice "excepţional" - murale cu vedete şi versuri şi aberaţii, pentru cunoscătorii bodegilor de roacheri nu e nimic deosebit. Şi Freedom are/avea orci cu topoare pe pereţi şi Fri Kultur are tabulaturi ...şi? nu i-a picat nimănui faţa ...
La un studiu aprofundat s-a constatat că opinia forumaltă mai sus este total greşită. Nu era fum pentru că nu se fuma în draci! deoarece la o vizită ulterioară a fost ..jale.
Acuma iar trebuie să zic de rău dar altfel nu se poate. Toaleta: dezastru. Una singură, unisex, şi aia stricată. Când am dat buzna în cămăruţă că deh, natura cere! m-au întâmpinat doi neni aflaţi în plin proces de dezasamblare a rezervorului. Am fost rugat să revin în 5 minute. Daaa...nu am mai revenit că oricum berea se terminase şi ne era şi foame dar să se ştie că s-a notat. Deci nu.
Hmm..am uitat ceva? Ei dacă vă interesează, daţi şi voi o tura că nu vă pică picioarele ...
