Ce e important e că în visul ăsta Nătăfleţul şi cu domnul Eiríkr stăteau de vorbă (nu, nu aşa mi-am dat seama că visez) şi domnul Eiríkr îi povestea Nătăfleţului cum mai stau afacerile la cafeneaua sa.
Şi acum vine partea prea tare: cafeneaua domnului Eiríkr se numea Bicicleta Albastră!
Nu e aşa că e genial? Staţi, staţi... respiraţi adânc, închideţi ochii, zâmbiţi şi apoi deschideţi-i din nou:
Bicicleta Albastră!
ge. ni. al !
ge. ni. al !
Când o să fiu mare o să-mi deschid şi eu o cafenea, de vis, şi aşa o să se numească. Şi domnul Eiríkr o să fie membru de onoare al societăţii Bicicleta Albastră şi invitat permanent în cafenea. Succes garantat!
Pe. Se. Mai târziu am aflat că există şi un film cu numele asta făcut după o carte cu acelaşi nume, dar e oricum irelevant, cafeneaua domnului Eiríkr e mai tare!
