Un post despre una din cele mai actuale probleme ale societăţii moderne: singurătatea.
V-aţi aşezat vreodată să faceţi un bilanţ:
câţi prieteni am,
câte cunoştinţe am pierdut pentru că nu am ţinut legătura,
câte persoane noi am cunoscut în ultima lună?
câte cunoştinţe am pierdut pentru că nu am ţinut legătura,
câte persoane noi am cunoscut în ultima lună?
Poate nu chiar atât de oficial dar în mod sigur aţi facut-o. Şi nu a ieşit prea bine, nu?
Ei bine, Nătăfleţul este aici să vă ajute! Da, nici nu ne aşteptam la mai puţin din partea lui, aşa minunat cum este.
După ce veţi termina de citit acest post veţi putea pune un mic + în lista voastră de relaţii. Sub acest + veţi adăuga un nume, simplu şi expresiv: Bostan.
Bostan este un motan ( = are coaie!)
Bostan este roşcat şi are capul mare ( = de unde şi numele!)
Bostan este patron ( = peste două potăi blege, un cocoş, vreo 5 găini şi o pensiune).
Bostan nu este motan de casă. El este fiul munţilor şi codrilor ( = pensiunea e la munte).
Bostan nu cerşeşte mâncare, mâncarea îi este oferită.
Bostan nu cere atenţie, are prea mult şarm pentru a putea fi ignorat.
Mai jos aveţi câteva fotografii cu Bostan pentru a fi siguri că îl recunoaşteţi când îl veţi întâlni.
Primul contact. Bostan doarme.
Printre ciupiturile de ureche, pis-pisuri şi aparate de fotografiat bagate subt nas Bostan încearcă să doarmă. 
Bostan se hotărăşte să investigheze problema şi să afle de ce nu este lăsat să doarmă.
Bostan doarme, iar.