S-a întâmplat întâmplător la metrou

...există anumite persoane, străini, cu care nu ai nimic în comun decât drumul cu metroul.

Deşi pare ciudat (pentru că este vorba de transportul în comun şi pentru că este vorba de Bucureşti şi pentru că este vorba de ora 9:20), 99% din persoanele pe care le întâlneşti la metrou sunt mereu altele.

Şi rămâne acel 1% de oameni pe care-i vezi zilnic sau de câteva ori pe săptămână, culmea! în acelaşi vagon cu tine, coborând la aceeaşi staţie, schimbând aceeaşi magistrală...

Unora le dai nume şi le inventezi vieţi şi uneori zâmbeşti când îi întâlneşti în alte împrejurări decât călătoria cu metroul ca la întâlnirea cu un prieten vechi. De alţii te fereşti ca de râie...

Unul dintre personajele întâlnite destul de des de Nătăfleţ şi Poznaş şi care pică în cea de-a doua categorie se numeşte Ciudatul şi arată cam aşa:





Ciudatul este mereu la costum. Un costum prea mare pentru el. Ieftin, clar. Pare a fi corporatist.

Asculta mereu muzică la nişte căşti mici şi negre (n-are iPod, sic!) şi mereu, dar mereu! îi vede pe Nătăfleţ şi pe Poznaş în timp ce metroul încetineşte la peron şi zâmbeşte pe subt mustaţă (sau cioc, depinde) cu un zâmbet de "ştiu ce aţi făcut...", complice.
Şi nu, nu se uită accidental în direcţia aceea, nu zâmbeşte de dinainte de a stabili contactul vizual.

Uneori când vagonul este mai aglomerat, Ciudatul a fost observat facând eforturi evidente de a-i regăsi cu privirea pe eroii noştri şi în mulţimea ce schimbă M1 cu M2 întotdeauna răsare lângă ei odată cu "l-ai văzut pe Ciudat?" ca şi cum ar şti că se vorbeşte despre el.

Dacă vreodată Nătăfleţul o să lipsească prea mult fară să vă anunţe să ştiţi că l-a mâncat Ciudatul!