[vin şi impresiile când avem timp] - 11:11
[cică avem timp!] -18:32
de fapt, nu avem timp, da' ce naiba?! doar nu o să muncim toată ziua!
...cam aşa cum a muncit Nătăfleţul vineri, când a reuşit să scape de la Circ pe la ora 21:00.
Ceea ce înseamnă că dacă este să ne luăm după afiş, integritatea concertului era deja compromisă.
Dar cum şi voi şi Nătăfleţul locuiţi în Romania şi cum Nătătfleţul nu ţinea neapărat să asculte Dwarf Planet sosirea la locului faptei în jurul orei 23:00 s-a dovedit a fi destul de inspirată, nenea cu ştampila de la intrare informându-l că reprezentaţia artistică a început doar de vreo 15 minute.
Acuma, Nătăfleţul nu este mare fan Implant Pentru Refuz - primul său contact [live] cu aceşti neni având loc acu vreo 2 luni la Bucharest Metal Nights şi a mers la concert mai mult din curiozitate, inerţie şi pentru a-i satisface poftele Poznaşului aşa că să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce păreri de mare cronicar metalifer.
În ceea ce priveşte muzica, pentru Nătătfleţ, un suflet mai simfonic aşa, toate melodiile au sunat la fel sau aproape la fel. Ceea ce poate să însemne două lucruri: (1) ori Nătătfleţul e varză la chestii dintr-astea, (2) ori nenii aştia (şi genul interpretat de ei totodată) nu debordează de originalitate şi elucubraţii instrumentale.
Şi dacă suntem la partea instrumentală să remarcăm sunetul destul de bun la acest capitol (eveniment, nu alta!)
Pe de o parte Nătătfleţul a rămas impresionat de atitudinea lu' nenea Vită.
În general oamenii au păreri şi în general le ţin pentru ei până când apare momentul propice să le scoată din dulap şi să le poarte.
Ei bine, nenea Vita este diferit. El are păreri şi vrea să ştiţi că are păreri. Nu vreţi să îi ştiţi părerile? Nu-i nimic, el vi le va spune oricum, le veţi auzi fie că vreţi fie că nu.
Acest lucru i-a plăcut Nătăfleţului dar nu poate să nu se întrebe dacă un dialog trivial este posibil cu o astfel de persoană, adică, la un moment dat cu toţii obosim de la atâta seriozitate...
Pe de altă parte Nătăfleţului i s-a confirmat nimicnicia publicului românesc. O adunătură de vite (scuze nenea Vita) venită acolo doar ca să ţopăie, să se împingă, să se lovească, să se întoarcă la primitivism la fiecare breakdown. Uaiii, câtă profunzime!
Acuma unii or să comenteze: profunzime?!
Da, având în vedere vehemenţa cu care nenii aştia încercau să transmită ceva (cel puţin aşa i s-a părut Nătăfleţului), dobitocimea mulţimii se amplifică cu fiecare melodie şi fiecare mesaj înecat de pumni şi picioare în gură, spinare, braţe.
O minoritate contrastantă o constituiau domnişoarele ofilite, venite din luna lui Marte, ce probabil au confundat concertul IPR cu unul Blazzaj, şi se mişcau unduitor pe melodii doar de ele auzite, oferindu-ţi un moment de linişte interioară, confirmându-ţi că în orice moment, orice ai face, cineva e mai prost ca tine.
Ta-daaaaaa!
[cică avem timp!] -18:32
de fapt, nu avem timp, da' ce naiba?! doar nu o să muncim toată ziua!
...cam aşa cum a muncit Nătăfleţul vineri, când a reuşit să scape de la Circ pe la ora 21:00.
Ceea ce înseamnă că dacă este să ne luăm după afiş, integritatea concertului era deja compromisă.
Dar cum şi voi şi Nătăfleţul locuiţi în Romania şi cum Nătătfleţul nu ţinea neapărat să asculte Dwarf Planet sosirea la locului faptei în jurul orei 23:00 s-a dovedit a fi destul de inspirată, nenea cu ştampila de la intrare informându-l că reprezentaţia artistică a început doar de vreo 15 minute.
Acuma, Nătăfleţul nu este mare fan Implant Pentru Refuz - primul său contact [live] cu aceşti neni având loc acu vreo 2 luni la Bucharest Metal Nights şi a mers la concert mai mult din curiozitate, inerţie şi pentru a-i satisface poftele Poznaşului aşa că să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce păreri de mare cronicar metalifer.
În ceea ce priveşte muzica, pentru Nătătfleţ, un suflet mai simfonic aşa, toate melodiile au sunat la fel sau aproape la fel. Ceea ce poate să însemne două lucruri: (1) ori Nătătfleţul e varză la chestii dintr-astea, (2) ori nenii aştia (şi genul interpretat de ei totodată) nu debordează de originalitate şi elucubraţii instrumentale.
Şi dacă suntem la partea instrumentală să remarcăm sunetul destul de bun la acest capitol (eveniment, nu alta!)
Pe de o parte Nătătfleţul a rămas impresionat de atitudinea lu' nenea Vită.
În general oamenii au păreri şi în general le ţin pentru ei până când apare momentul propice să le scoată din dulap şi să le poarte.
Ei bine, nenea Vita este diferit. El are păreri şi vrea să ştiţi că are păreri. Nu vreţi să îi ştiţi părerile? Nu-i nimic, el vi le va spune oricum, le veţi auzi fie că vreţi fie că nu.
Acest lucru i-a plăcut Nătăfleţului dar nu poate să nu se întrebe dacă un dialog trivial este posibil cu o astfel de persoană, adică, la un moment dat cu toţii obosim de la atâta seriozitate...
Pe de altă parte Nătăfleţului i s-a confirmat nimicnicia publicului românesc. O adunătură de vite (scuze nenea Vita) venită acolo doar ca să ţopăie, să se împingă, să se lovească, să se întoarcă la primitivism la fiecare breakdown. Uaiii, câtă profunzime!
Acuma unii or să comenteze: profunzime?!
Da, având în vedere vehemenţa cu care nenii aştia încercau să transmită ceva (cel puţin aşa i s-a părut Nătăfleţului), dobitocimea mulţimii se amplifică cu fiecare melodie şi fiecare mesaj înecat de pumni şi picioare în gură, spinare, braţe.
O minoritate contrastantă o constituiau domnişoarele ofilite, venite din luna lui Marte, ce probabil au confundat concertul IPR cu unul Blazzaj, şi se mişcau unduitor pe melodii doar de ele auzite, oferindu-ţi un moment de linişte interioară, confirmându-ţi că în orice moment, orice ai face, cineva e mai prost ca tine.
Ta-daaaaaa!
