Şi nu a început prea bine.
La început de lună Nătăfleţul a fost rostogolit spre Vama Veche pentru a petrece acoloşea vreo 3 zile de vacanţă. Vacanţă nu prea a fost ci mai mult nervi şi oboseală.
Să începem cu începutul: cazare. Una sută lei camera. Groapa în curte, copaia lipsă. Dotări cameră zero.
Cazarea la tanti Tamara în Cavou a fost stigmatul aceste vacanţe şi Nătăfleţul este pornit să trâmbiţeze în lung şi în lat ca oamenii să ocolească această aşa zisă pensiune. Diferenţa dintre
Urmează pe listă: vremea. Deloc potrivită pentru mersul la mare şi pentru conţinutul bocceluţei Nătăfleţului care a dârdâit ca un pisoi murat mai tot timpul.
Să spunem ceva şi despre amplasament: Vama Veche. Acest sătuc, corelat cu data calendaristică de 1 Mai, devine preţ de căteva zile cel mai supraapreciat loc din ţara aceasta măruntă.
De ce se duce lumea în Vama Veche? Ca să facă exact aceleaşi lucruri care le pot face şi acasă daaar ce este cel mai important: să fie şi văzuţi făcându-le.
Dacă Nătăfleţul ar fi avut un aparat de măsurat vanitatea, acesta ar fi explodat în secunda 1 a prezenţei sale în acest loc. După aceea s-ar fi rematerializat numai pentru a exploda din nou pentru a fi sigur că s-a înţeles cât de depăşit este de cantitatea ce trebuie măsurată.
O altă calitate umană ce a dat peste cap orice aparat de măsură (adicătelea bunul simţ) este lăcomia. Nimic altceva nu justifică preţurile practicate de
Nătăfleţul nu a simţit nici o emoţie privind marea şi nici nu s-a simţit mai liber la Vama Veche.
Nătăfleţul s-a simţit murdar, înfrigurat, furat, plictisit, golit de moralitate şi bun simţ.
P.S. Vama Veche, trupa Vama Veche, trebuie ştearsă din istoria muzicii româneşti. Cei care merg de 1 mai în Vama Veche şi urlă versurile cântecelor acestei trupe trebuiesc pedepsiţi!
