...şi anume cum a făcut el cunoştinţă cu un alt bar popular printre pletoşi: Heaven and Hell.
Nătăfleţul nu se poate pronunţa asupra naturii paradisiaque a acestui local - poate pentru că a lipseşte cu desăvărşire? - dar vă asigură că partea infernală este reprezentată cu brio.
Nu că ar fi ceva rău în cazul de faţă, adică
nimeni nu se aşteaptă ca mesele să aibă feţe de masă scrobite,
aranjamente florale dichisite,
aerul să miroasă discret a levanţică
şi în surdină
să se audă o muzica fină!
aranjamente florale dichisite,
aerul să miroasă discret a levanţică
şi în surdină
să se audă o muzica fină!
Nicidecum!
În afară de muzica dată prea tare încât nu îl auzi pe cel de lângă tine, ventilaţia egală cu zero (nu, moriştile umane care se dezlănţuie aleatoriu în funcţie de preferinţele muzicale nu sunt de ajuns) încât miroşi a sperietoare de ţânţari dupe 20 de minute şi berea proastă (dar ieftină!) care îţi dă dureri de cap după două sticle ...Paradisul Infernal e acceptabil pentru ceea ce se vrea a fi.
În plus, faptul că nu există opţiunea şederii la mese mici îţi dă ocazia să cunoşti oameni noi şi să faci schimb de idei, ceea ce este întotdeauna un lucru bun!
