Deşi are multă treabă Nătăfleţul are şi timp să se dedubleze şi să mediteze şi apoi să împartă cu voi roadele culese.
Aşa se face că, deşi e prins până peste cap în şfori, năsturei, naşi, ghete de clown, HAmbulanţe, măgăruşi şi alte minunăţii pe care numai la Circ le găseşti, Nătăfleţul a ajuns să se gândească la un lucru: de ce uneori, dar aşa, uneori, te apucă o stare de Urăsc oamenii fericiţi ?
Şi culmea, nu se întâmplă în momente când eşti nefericit, să zici că este vorba de invidie. Nuuuu, se poate întâmpla oricând, fără nici o legătură cu starea dispoziţiei gânditorului. Parcă e o situaţie de aia de prea mult.
Sunt unele lucruri pe care ar trebui să le păstrăm numai pentru noi. Este fericirea unul din ele?
