Hoţul de pătură

...a intrat în cameră pe la trei patruzeci. Încerca să se furişeze şi să facă cît mai puţin zgomot. S-a schimbat cu mişcări bruşte, rupte de ritm ca nu cumva sunetele făcute de catarama curelei şi hainele trântite să dea de bănit. Încerca să le camufleze. Când a terminat s-a furişat pe pat şi a tras de pătură lăsându-mi spatele dezvelit. Ar fi vrut şi un colţişor de pernă dar parcă ar fi îndrăznit prea mult pe moment. Şi nu e sănătos să te lăcomeşti...